Am luat inițiativa ca în drumul nostru spre Galați, unde „oțelarii” au jucat cu Chiajna, să poposim și în orașul natal al mijlocașului. După un drum de tip slalom printre gropile din metru în metru ale Făureiului și mult praf, cu greu am găsit casa lui Bănel Nicoliță.
Ascunsă printre pomi, noua locuință a numeroasei familii Nicoliță este văruită în… roz. Într-o liniște apăsătoare, în care simțeam că toți ochii sunt ațintiți asupra noastră, dulăul din curte parcă a vrut să ne spună că „pe aici nu se trece”. Retrasă, chiar speriată de sosirea noastră în fața casei sale și ascunsă după zidul gardului, Marița Nicoliță a respins din start orice dialog. „Băiatul mi-a zis să stau în casă, nu pot să vorbesc, întrebați-l pe el tot ce vreți.”
„Doamna Bănel nu prea ne salută!” Cincizeci de metri mai la dreapta, am dat peste unul dintre barurile localității. Acolo am aflat lucruri destul de interesante de la oameni care regretă faptul că familia Nicoliță, odinioară prietenoasă și amabilă, s-a răcit față de toată lumea: „Doamna Bănel, cum îi spunem noi pe aci, nici nu prea ne mai bagă în seamă. Parcă se ascund de noi”, ne-a mărturisit o vecină. Mai mult, am fost surprinși să aflăm că doamna Marița Nicoliță nu prea ar fi de acord ca acesta să părăsească formația roș-albastră, temându-se că fiul ei nu se va putea acomoda în străinătate. „Lasă, că îi este bine acolo unde este, eu nu vreau să plece, mai ales acum, că i-a mărit salariul”, s-a confesat doamna Nicoliță aceleiași vecine.
„Sunt mulți și mănâncă mult!” De lăudat este faptul că Bănel nu și-a uitat copilăria nefericită, iar acum face orice ca să-și ajute familia, trimițându-le lunar câte 3.000 de euro. „Bănel era amărât tare, maică. Îi înțeleg pe deoparte că vor să stea retrași. Acum le-a construit casa asta pentru ea și pentru cei cinci frați și toți profită de banii lui. Maică-sa se lăuda că le trimite suta de milioane în fiecare lună. Ei sunt mulți și mănâncă și mai mult. Ar trebui să mai văruiască și casa aia din când în când, că n-au mai dat un var pe ea din decembrie, sau să acopere bucătăria aia, că ei încă mai gătesc afară. Oricum, dacă nu era Bănel fotbalist, era jale” , a continuat vecina seria povestirilor.
„Frații stau pe banii lui Bănel!” Pentru că Bănel este vedetă în sat și în familie, fratele mai mic, Stelică, a vrut să-i urmeze exemplul și și-a încercat norocul la Petrolul, însă, neavând aceeași ambiție și voință, a ajuns în cele din urmă să bată mingea pe maidanul de la Cireșu (n.r. – comună vecină). „Stelică e mai puturos, nu a fost așa determinat ca Bănel. A tot încercat el să joace fotbal, dar nu i-a mers. I-am zis și maică-sii să-l trimită la muncă, să nu mai stea pe banii băiatului de la București.” În final, aceeași doamnă nu s-a sfiit să îi transmită și un mesaj vecinei sale: „Lasă-l, bre, pe Bănel să plece în străinătățuri, să aveți și voi de toate, să fie și el sănătos și împlinit!”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER